„Doctore, aș vrea un tratament pentru creșterea imunității”. Mulți pacienți își doresc pur și simplu un tratament pentru imunitate fără să știe ce este imunitatea și câți factori contribuie la întărirea sau scăderea imunității. Mulți ar vrea o „pilulă magică” care să le rezolve problema, fără ca ei să depună nici un efort , nefiind dispuși la schimbarea stilului de viață. Dacă citești acest articol înseamnă că te numeri printre persoanele care au înțeles că sănătatea este un bun de mare preț și doar informându-te corect îți poți influența starea de sănătate. Imunitatea este capacitatea organismului de a anihila agenții patogeni cu care intră în contact. Microbiomul intestinal este un factor extrem de important în buna funcționare a sistemului imunitar, de aceea m-am hotărât să îți prezint câteva informații esențiale legate de acest subiect.
Intestinul este un element cheie pentru multe procese importante din organism, esențiale pentru sănătatea umană. Cea mai mare parte a antigenelor intră în corpul nostru prin alimente și ajunge la nivel intestinal. Având o suprafață de aproximativ 300 până la 400 metri pătrați, intestinul este prin urmare cel mai mare sistem de apărare al nostru, luând în calcul și faptul că aproximativ 80% din toate celulele imunitare sunt situate la acest nivel. Trei factori sunt esențiali pentru funcția de apărare pe care o are intestinul, o mucoasă intestinală normală, celule imunitare funcționale și un microbiom intact.
Intestinul adăpostește peste 100 de trilioane de celule microbiene, peste 1.000 de specii bacteriene şi de 100 de ori mai multe gene decât genomul uman. Toate acestea alcătuiesc microbiota intestinală care are un rol fundamental în menținerea sănătății organismului, influențând în mod direct fiziologia, metabolismul, nutriția și funcția imunologică umană. Termenul de microbiom cuprinde o comunitate microbiană care locuiește într-un habitat definit cu proprietăți specifice. Microbiomul uman este unic pentru fiecare persoană.
Astfel, orice dezechilibru produs la nivelul florei intestinale (disbioză) poate deveni o cauză declanșatoare sau agravantă a unor afecțiuni patologice cum sunt bolile inflamatorii cronice, bolile inflamatorii intestinale, obezitatea, diabetul sau bolile autoimune.
Prima parte a barierei intestinale este reprezentată de stratul de mucus secretat de celulele caliciforme, dar și de anumite bacterii, de exemplu Akkermansia muciniphila. Stratul de mucus formează o bariera fizică între interiorul intestinului și interiorul corpului, el protejează membrana intestinală de uscare și de particule străine.
Enterocitele formează următorul strat al barierei intestinale, ele reprezintă un strat de celule foarte specializate, care la nivelul intestinului separă de fapt interiorul corpului de exterior; au două roluri importante, pe de o parte transportă nutrienții digerați din interiorul intestinului în exteriorul intestinului, pe de altă parte păstrează orice altă substanță în interiorul intestinului, împiedicând pătrunderea în organism.
Pe lângă această barieră intestinală, sistemul digestiv are celule imune rezidente ale intestinului care protejează intestinul de agenții patogeni ce ar putea trece de bariera de enterocite; aceste celule imune se găsesc în interiorul stratului de enterocite. Macrofage, celule dentritice, celule B, secretante de IgA și limfocite, ele sunt santinelele barierei intestinale. Limfocitele din peretele intestinal produc imunoglobuline, cea mai importantă fiind imunoglobulina A secretorie IgAs, ea are rolul de a proteja mucoasa distrugând și neutralizând acțiunile microorganismelor patogene.
Intestinul este un organ limfoid, cel mai mare organ limfoid din corpul uman, iar țesutul limfoid din interiorul său este denumit țesut limfoid asociat intestinului, GALT (gut associated lymphoid tissue). Acest țesut vine primul în contact cu elemente din mediul extern, indiferent că este vorba de alimente sau de microorganisme. GALT adăpostește un număr mare de celule T naive și de celule B. Există și plăcile Peyer, care se întind peste țesutul limfoid și permit o interacțiune mai directă între sistemul imunitar și interiorul intestinului, celulele imune din interiorul plăcii fiind capabile de a evalua dacă există agenți patogeni în intestin. Modul în care GALT va răspunde la acțiunea stimulilor externi va determina riscul fiecărei persoane de a dezvolta o boală autoimună.
Când flora intestinală este compromisă întregul sistem imunitar al organismului se dezechilibrează și apare imunodeficiența. Sistemul imunitar are două armate principale: imunitatea Th1, numită imunitate mediată celular și imunitatea Th2, imunitatea umorală. Imunitatea Th1 luptă cu infecțiile din membrane sau piele, reprezentând o barieră împotriva invaziei agenților patogeni în organism, flora normală având un rol important în echilibrul acestui segment al sistemului imunitar. Dacă flora intestinală este compromisă (disbioza) eficiența imunității de tip Th1 scade, astfel încât în organism pătrund agenți patogeni și toxine. În acest moment organismul activează imunitatea de tip Th2. La persoanele cu disbioză imunitatea de tip Th2 devine hiperactivă și pot apărea reacții atopice sau alergice, precum și boli autoimune.
Inițierea unei reacții autoimune are nevoie de 3 elemente: predispoziția genetică, factori de mediu și disbioza. Dacă unul din factori lipsește, riscul de apariție al bolii este foarte mic; de exemplu dacă există o predispoziție genetică, dar nu sunt modificări majore la nivelul microbiotei și nu există factori de mediu poluanți, boala nu va deveni manifestă.
Factorii de mediu care pot participa la declanșarea unei boli autoimune sunt infecțiile virale de tipul Epstein Barr virus, Citomegalovirus, Coxsackie virus, dar și medicamentele (antibioticele, corticosteroizii, antiinflamatoarele nesteroidiene, inhibitorii de pompă de protoni) mucegaiul din locuințe, coloranții, conservanții. Un element foarte important în apariția bolilor autoimune o are dieta, despre care vom detalia într-un alt articol.
Disbioza intestinală înseamnă orice anomalie la nivelul microflorei intestinale, fie că microorganismele benefice sunt în număr scăzut, fie că microorganisme patogene sunt în număr crescut, orice dezechilibru generează inflamație la nivelul intestinului, care va genera mai departe inflamație sistemică. Această inflamație sistemică presupune existența în sânge a lipopolizaharidelor LPS, care ajung în sânge ca urmare a fenomenului de intestin permeabil. LPS sunt imunogeni proinflamatori. Ele sunt parte din peretele bacterian al bacteriilor gram negative din intestin și au rol în recunoașterea microbiană și antigenitate. În stare de echilibru, LPS se găsesc în circulație în cantitate mică și fără răspuns imun, problema apare când în circulația sistemică există un nivel înalt de LPS. LPS pot intra în sânge prin joncțiunile intercelulare sau pe cale transcelulară, adică prin procesul de endocitoză al grăsimilor din lumenul intestinal. Odată ajunse în circulație, LPS declanșează reacții de răspuns imunitar cu activarea NFKbeta, ce va determina mediatori proinflamatori de tipul TNF alfa, IL 1, IL 6. Prevenirea acestui fenomen inflamator sistemic presupune reducerea LPS, deci refacerea echilibrului microflorei intestinale și refacerea peretelui intestinal.
Cea mai comună formă de disbioză intestinală este creșterea în exces a bacteriilor în intestinul subțire SIBO (small intestinal bacterial overgrowth), sau a fungilor, de tipul candida albicans, SIFO (small intestinal fungal over growth). Această creștere în exces a bacteriilor în intestinul subțire poate fi o cauză directă a permeabilității intestinale.
Permeabilitatea intestinului apare atunci când sunt afectate enterocitele sau proteinele care formează legături strânse între aceste celule.
Deteriorarea enterocitelor poate fi cauzată de patogeni, toxine și proteine alimentare. În cazul în care o enterocită moare, aceasta lasă un gol în mucoasa intestinală, prin care parte din conținutul intestinal se „scurge”. La persoanele sănătoase aceste găuri sunt închise rapid, dar la persoanele care au disbioză sau alte condiții dezechilibrante, organismul nu poate face față nevoii de vindecare și astfel apare permeabilitatea intestinului.
Joncțiunea strânsă dintre celulele intestinale este de fapt un complex de numeroase proteine iar funcționarea ei corespunzătoare este foarte importantă; dacă joncțiunile sunt deschise, se creează niște pori prin care substanțele în intestin ajung în organism. Zonulina este o proteină secretată în intestin de către enterocit și reglementează procesul de deschidere și închidere a joncțiunilor strânse. Valoarea ei poate fi determinată atât în scaun cât și în ser, valorile crescute fiind un marker important al permeabilității intestinale.
Așa apare leaky gut syndrome sau sindromul de intestin permeabil. Așa cum aminteam, mucoasa intestinală este formată din miliarde de celule legate între ele prin punți proteice îndeplinind rolul de barieră a intestinului care în condiții de normalitate stabilește ce se absoarbe din tractul gastrointestinal și ce va fi eliminat. În condiții patologice însă legăturile dintre aceste celule se pot rupe și astfel apar mici „găuri” prin care trec din intestin în fluxul sangvin proteine parțial digerate, toxine, microbi, etc. Dacă peretele intestinului este deteriorat (intestin permeabil), bacteriile, toxinele și chiar resturile nedigerate de alimente ajung în sânge și provoacă reacții inflamatorii și alergice. Când în sânge pătrund agenți patogeni, celulele imune rezidente ale intestinului îi vor recunoaște drept invadatori și vor pregăti un răspuns, recrutând și mai multe celule imune din țesutul limfoid asociat intestinului. Unele substanțe cum ar fi proteinele parțial digerate stimulează sistemul imunitar adaptativ, care va răspunde în diverse moduri, producând diverse tipuri de afecțiuni, cum ar fi alergiile și patologiile autoimune.
Dintre cauzele care pot duce la apariția sindromului de intestin permeabil amintim glutenul, alcoolul, nivelurile crescute de cortizol, anumite microorganisme infecțioase, precum și cumulul de substanțe toxice din alimente, cosmetice, apă, aer.
Un intestin permeabil furnizează atât elementul declanșator al producerii de anticorpi, cât și stimulul suplimentar pentru atacul sistemului imunitar adaptativ, două din elementele etiologice pentru bolile autoimune.
La unele persoane permeabilitatea intestinală se poate dezvolta foarte încet, în mulți ani și individul respectiv să nu știe că suferă de leaky gut. Distrugerea barierei intestinului subțire provoacă inflamație, ceea ce nu se manifestă de multe ori prin simptome vizibile în stadiile incipiente ale bolii. În plus, reducerea suprafeței de absorbție a nutrienților poate provoca deficiențe de micronutrienți, manifestată în diverse moduri. Afectarea stratului enterocitar poate avea rezultat intoleranța la lactoză sau fructoză, precum și imposibilitatea digerării normale a grăsimilor, urmată de scăderea absorbției vitaminelor liposolubile, atât de importante și ele în menținerea imunității normale.
Intestinul permeabil este prezent în toate bolile autoimune testate, de aceea medicina funcțională ia în calcul această verigă patogenică în tratamentul patologiei autoimune.
În loc de concluzii… De reținut:
Microbiota umană corespunde tuturor microorganismelor care v-au colonizat corpul și cu care coabitați: în principal bacterii, dar și viruși, ciuperci, fungi și protozoare. Compoziția sa diferă în funcție de suprafețele colonizate: microbiota cutanată, microbiota vaginală, microbiota urinară, microbiota respiratorie, microbiota ORL și microbiota intestinală, numită și flora intestinală, de departe cea mai mare cu 100 trilioane de microorganisme.
Microbiota intestinală are influențe profunde asupra funcțiilor imune sistemice. Abundența și diversitatea microbiomului joacă un rol semnificativ în răspunsul imunitar dincolo de tractul gastrointestinal imediat. Atunci când abordăm funcția imunitară, este important să includem ca și o componentă importantă microbiota intestinală. Evaluarea și restabilirea normobiozei este o componentă integrală a intervenției pentru susținerea funcției imune optime.
Sistemul imunitar și microbiota intestinală au o relație simbiotică. Abundența și diversitatea microbiotei joacă un rol semnificativ în răspunsul imunitar dincolo de tractul gastrointestinal imediat.
„Toate bolile pleacă din intestin” afirma Hipocrate acum 2000 ani, iar noi ar trebui să înțelegem că starea intestinului influențează sănătatea fiecărui individ, de aceea îngrijirea celui mai mare organ uman este de maximă importanță.
Nu uita că munca ta de informare face parte din efortul de a-ți schimba stilul de viață!
Succes! Te aștept cu informații și sfaturi personalizate! Programează-te acum la o consultație!
Dacă informațiile prezentate ți s-au părut utile, trimite articolul și persoanelor interesate de o sănătate mai bună!
Dacă vrei să fii la curent cu ultimele informații publicate pe blog, abonează-te aici la noutăți!